Wake up and LIVE

Fii cea mai buna varianta a ta! Descopera. Cunoastea. Traieste.

Despre acceptare

leave a comment »

Acum cateva zile am avut o certa ingrozitoate cu un prieten. A fost atat de urat incat, atunci cand ne-am despartit am fost sigura ca nu ne vom mai vorbi niciodata. Era stupid, pentru ca totul pornise de la o banalitate. 
Ma indreptam spre casa tot gandindu-ma la ceea ce s-a intamplat. Ma urc in tramvai, deschid o carte cu gandul sa ma relaxez. Citesc urmatorul pasaj:
” Oamenii isi doresc pe cineva care sa aiba nevoie de ei, pentru a-si justifica propria existenta, pentru a avea un motiv pentru care sa traiasca. Ei cred ca ceea ce cauta este iubirea, dar in realitate ei cauta pe cineva care sa aiba nevoie de ei, pe cineva pe care sa-l controleze, sa-l manipuleze.”
Am ridicat privirea si m-am uitat in jur. Daca ce scrie aici e adevarat, asta nu e nici prietenie, nici iubire. Asta e egoism. Dorinta de ai controla pe altii, de ai folosi ca pe niste papusi pentru satisfacerea propriilor nevoi, fara a tine cont de nevoile lor… asta e egoism.   
Toate certurile, toate contrele pe care le avem cu cei din jur vin din faptul ca mereu cautam pe cineva care sa  aiba nevoie de noi, care sa ne accepte, sa ne cheme, sa ne caute, sa ne valideze .De fiecare data incercam sa ne impunem punctele de vedere personale doar doar vom auzi la final ”ai dreptate” .
Tot gandindu-ma la chestia asta imi trece prin cap inca un gand. 
Oamenii sunt ca niste oglinzi in care te vezi asa cum esti iar lucrurile pe care vrei sa le schimbi sau nu iti plac la ceilalti  defapt nu le ai tu. Judecand pe cel de langa tine nu spui nimic despre el ci despre tine. 
Asadar, atunci cand ceri afectiune exact asta nu dai, cand ceri acceptare de fapt nu accenti si asa mai departe.
Imi venea sa ma iau la palme. Mereu am crezut ca eu sunt ok si ca ceilalti au o problema pentru ca nu vad lucrurile ca mine.
Cum se poate sa fie asa? Doar am citit atat? Am crezut despre mine ca pot  accept orice, ca ofer libertate si intelegere celor din jur. 
Si totusi realitatea imi demostreaza ca nu e asa. Chiar acea cearta imi demonstra ca nu e asa. 
Nu ai cum sa te superi pe cineva si sa te certi atata timp cat relatia voastra se bazeaza  acceptare si respectarea celuilalt ca individ cu o existanta separata de a ta. 
Nu am dormit toata noaptea intrebandu-ma unde am gresit. Ce am uitat?  Credeam ca mi-am invatat lectia despre acceptare si responsabilitate. 
Cele mai bune idei imi vin fix inainte sa adorm, asa ca pe la 2 si ceva noaptea am sarit ca arsa din pat. Mi-am amintit. Am uitat ce era mai important. Singura relatie care conteaza  cu adevarat. Relatia mea cu mine. 
Relatia noastra cu noi insine!  Aceasta relatie nu are nimic de a face cu egoismul ci cu iubirea de sine. 
Accepta-te asa cum esti, nimeni nu e perfect,  dar esti perfect asa cum esti, esti cea mai buna varianta a ta si nu exista nimeni ca tine  in lume. Esti unic!
Iarta-te pentru ca nu esti ceea ce iti doresti sa fii si cauta resurse ca sa ajungi acolo.
Stai cu tine! Iubeste, admira, lauda, observa persoana minunata care esti!
Daca tu nu te iubesti pe tine, cum ar putea altcineva sa o faca!
Orice relatie, indiferent de natura ei este alcatuita din doua jumatati. O jumatate esti tu iar cealalta partenerul, prietenul, parintele, copilul tau.

Fiecare este responsabil pentru propria lui jumatate. Nu vom sti niciodata ce gandeste, ce simte, cum simte, ce idei si ce presupuneri face el. Realitatea ceiluilalt ne este complet straina si in acelasi timp total diferita de a noastra.  Cu toate astea se pare ca noi  detinem tot timpul solutia perfecta pentru cel de langa noi.
Te sfatuiesc sa faci asa.. E cel mai bine!
Asculta-ma, eu stiu mai bine decat tine!
Sunt mama ta si stiu mai bine! Nu-mi spune tu mie ! Nu ma invata tu pe mine!
Suna  cunoscut?
Atunci cand intram intr-o relatie, indiferent de care, in loc sa ne asumam responsabilitatea pentru jumatatea noastra, ne  concentram pe jumatatea cealalta de relatie.  Ori de aici vin toate relele. Nevoia de a controla, egoismul nu fac decat sa strice o relatie. Cine vrea sa fie cu cineva gelos, sau manipulator?
Arta de a avea relatii functionale incepe cu noi insine. Prima relatie care trebuie sa mearga este cu tine. Primul pas este sa constientizezi ca fiecare om din viata ta are propriul lui vis si ca nici tu nici nimeni altcineva nu are dreptul sa il schimbe.
Cam atat pentru azi! Voi mai reveni la acest subiect pentru ca tin foarte mult la el.
Sper ca ti-am starnit un pic curiozitatea. Iti voi povesti in articolul urmator mai multe despre cum sa transformam relatiile cu ceilalti in relatii functionale bazare pe acceptare.  
Vreau sa imi lasi un mesaj  in care sa-mi raspunzi la urmatoarea intrebare:
Care este  cea mai frecventa cauza in conflictele cu cei din jurul tau?
Sa auzim de bine, 
Raluca
PS . Daca ti-a placut nu uita sa dai like 🙂 sau share!
Anunțuri

Written by ralucachizer

22 August 2012 la 11:20 AM

Publicat în Psihologie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: